Bătrânul

Bătrânul

Ochiul

Ochiul














Disperare se cheamă farmecul tău.
În lumea noastră te-ai născut
- un ochi poruncitor, cu ochi perfecţi.

Pe tine în suflet te chem
Şi lumea…o las.
Pentru tine.
Cum mint…
Şi-n mine sunt valuri. Si râd.
Şi tu te cutremuri.

Te caut.
Eşti tu?...cum orbesc…
Şi-n suflet lumină.
Cu mine esti tu
Şi sunt eu fără văz, fără auz…
Doar cu crez?

Dar tu vezi…
Dar tu vezi ce vad eu?

Prin mine nu demult tu ai trecut
M-ai lăsat şi te-ai dus…
Şi orbesc?
Cum să te chem? Cum să te strig?
Esti aproape, departe, esti surd?
Esti ochiul cui poruncitor cu ochi perfecti?

Tu?... esti stăpânul oamenilor orbi.

Prin ochii tăi trăiesc
– mă-mpiedic
Prin ochii mei
- eşti orb.

Lebăda albastră

Lebăda albastră


Am privit odată o lebădă şi zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă şi glasul ei
...tăcea izbind pământul.
...era lebăda albastră.
















Am privit odată o lebădă...
“Ascultaţi!” - le-am spus,
“Ascultaţi cântecul lebedei albastre!”
Şi glasul ei...nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.

“Priviţi castelul!” - le-am spus,
Priviţi castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!”

...Un fulger luminase sus, până la ea.
Şi vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -

Dar, nu... Nu era ea.
A mea cânta.
Acolo sus, cânta mută
Lebăda albastră.